Canalul Mânecii

Scurt istoric

Marea bătălie de la Waterlo, din 1815, cauzează două mari evenimente: moare imperiul lui Napoleon şi se naşte istoria traversării înot a Canalului Mânecii.

În urma înfrângerii armatei lui Napoleon, mulţi francezi au fost deportaţi în Anglia. Printre aceşti francezi se afla şi Jean Salatti, un personaj despre care nu s-ar mai fi scris nimic dacă n-ar fi făcut un act de eroism, ale cărui ecouri, iată, se aud până în zilele noastre.

Odată ajuns pe malul englez, nesuportând idea captivităţii, se aruncă în apele Canalului. Pentru cei de faţă este un gest de neînţeles şi, probabil, mergând pe ideea că, “unde poate să ajungă?”, englezii l-au lăsat în “plata Domnului”.

După 30 de ore de agonie, de luptă cu apele “îngheţate” ale Canalului, dar cu visul libertăţii adânc întipărit în minte şi-n suflet, ajunge să atingă ţărmul patriei mamă, demonstrând lumii că se poate trece MAREA chiar şi înotând, devenit, astfel, primul pământean care traversează Canalul Mânecii în acest fel.

După 60 de ani, în anul 1875, căpitanul englez de marină, Matew Webb, impresionat de performanţa inedită a soldatului francez, doreşte să repete această performanţă, de această dată într-un mod asistat. După două tentative nereuşite, în 25 august 1875 devine primul om care traversează înot Canalul, în mod asistat, deschizând astfel, perspectiva sportivă a traversării înot a celebrului Canal.

După încă 36 de ani, Thomas William Burgess, în anul 1911, reuşeşte să traverseze înot Canalul Mânecii. De menţionat faptul că înainte de reuşită a avut alte 15 tentative nereuşite. Prin perseverenta sa, devine un exemplu de hotărâre pentru întreaga lume.

Între 1911 şi 1927 au mai fost aproximativ 20 de persoane care au traversat Canalul. În 1927, se infiintează Channel Swimming Association (CSA). Se impunea înfiinţarea unei astfel de organizaţii care să guverneze înotul în Canal şi care să stabilească un set de REGULI clare impuse tuturor celor care doresc să -si înscrie în palmares o astfel de performanţă cu totul şi cu totul extremă. Aşadar, CSA aprobă, monitorizează, certifică şi arhivează toate încercările reuşite ale înotătorilor.

Conform acestor statistici, sunt peste 1300 de oameni care se pot lăuda cu această performanţă de a traversa înot Canalul, fără ajutorul materialelor artificiale, cum ar fi costumul de neopren, casca de neopren, labe sau orice alt obiect ajutător. Numărul este extrem de mic; 1300 de persoane vs. 5600 de persoane care au cucerit Everestul. Este mai uşoară cucerirea celui mai înalt vârf al planetei decât traversarea înot al Canalul Mânecii.

Anul acesta se împlinesc 201 de ani de când Jean Salatti a traversat Canalul înot. În tot acest răstimp, peste 60 de ţări se pot lăuda cu reprezentanţi care au repetat performanţa.

Până acum:

Avram Iancu – este primul român care a încercat traversarea.

Andrei Roşu – este românul care a terminat ultra triatlonul Arc 2 Arch, traversând canalul îmbrăcat în costum de protecţie, cască de protecţie din neopren şi şosete de protecţie din neopren, variantă neomologată de comunitatea internaţională a înotătorilor.

Dan Canta – australianul de origine română, nascut în Anglia, stabilit în Australia, reuşeşte traversarea în mod oficial (fără costum de protecţie) devenind astfel, cel mai tânăr australian care traversează şi primul român care reuşeşte isprava, arborând în timpul înotului ambele steaguri ale celor două ţări.

Aşteptăm şi victorii 100 % româneşti!

Avram Iancu – in 30 august 2016 reuseste traversarea devenind primul roman nascut si crescut in Romania care reuseste isprava.

Paul Georgescu – la nici doua saptamani dupa reusita mea, reuseste si el sa traverseze ( in prealabil inregistrand si el o tentativa nereusita). Are marele merit a celui mai bun timp romanesc, pana in prezent.

Omologare performanţă

Atenţie!

Pentru înţelegerea dimensiunii unor performanţe trebuie să relatăm CORECT realitatea lor.
Variantele de traversare sunt următoarele:

1- se poate face prin intermediul Channel Swimming Association (CSA)

Entitatea internaţională care guvernează înotul în Canal, încă din anul 1927 când a luat fiinţă.
CSA, a realizat un set de reguli clare şi precise. Acest set de reguli a fost gândit în spiritul echitaţii, astfel încât, toţii înotătorii, fie că este vorba de pionierii traversării sau înotători ai secolului 21 să respecte ACELEAŞI reguli. Doar aşa, spun ei, numele înotătorilor pot fi puse unele lângă altele în panoplia celor care se pot lăuda cu această performanţă.
CSA, publică an de an o carte în care apare lista cu numele celor care au traversat Canalul, supunându-se acestor reguli drastice.

NU este permisă folosirea obiectelor artificiale ajutătoare cum ar fi: costumul de neopren, casca de neopren, labe, ascultarea muzicii prin sistemele MP3. Pionierii traversării NU s-au folosit de aşa ceva. Mai multe detalii despre toate aceste reguli găsiţi AICI. Doar handicapaţii fac excepţie la respectarea acestor reguli.

În plus, CSA are şi o probă eliminatorie: trebuie făcută dovada faptului că înotătorul candidat este capabil să înoate 6 ore, FĂRĂ COSTUM DE NEOPREN, în ape de 15, 5 grade Celsius sau mai scăzute. Testul este supranumit “Testul de 6 ore” pe care, personal, l-am realizat chiar în apele Canalului Mânecii. Dacă candidatul reuşeşte să traverseze Canalul, înot, după toate aceste reguli, traversarea este OMOLOGATA, primeşte un certificat care atestă acest lucru, iar numele îi va fi trecut în cartea amintită.

2- se poate face prin intermediul Channel Swimming- Pilot Federation (CS-PF).

Aceasta entitate a luat fiinţă în anul 2000, dorind să aibă acelaşi obiect de activitate ca şi CSA, băgându-se, oarecum peste CSA, entitatea care făcea acest lucru de aproape un secol. Regulile impuse de CS-PF sunt identice cu cele ale CSA, păstrând astfel, rigoarea, atestării şi omologării traversărilor înot.

Totuşi, din dorinţa de a atrage cât mai mulţi înotători către serviciile CS-PF, s-au semnalat câteva mici concesii din partea reprezentanţilor CS-PF. Datorită acestui fapt, CSA, organizaţia care guvernează înotul în Canal, încă din 1927, NU recunoaşte performanta înotătorilor care traversează Canalul prin intermediul CS-PF.

3- se poate face prin intermediul Ultra triatlonului Arc 2 Arc (A2A)

Organizatorii propun 140 de km de alergare de la Londra la Dover, traversarea înot a Canalului Mânecii, şi în cele din urmă, parcurgerea a 300 km cu bicicleta de la Calais la Paris.

Nu vă imaginaţi (aşa cum am făcut-o şi eu) 100 de triatlonişti care iau startul şi care aleargă simultan, întrecându-se pe distanţele amintite. Nu, încercarea este solitară! Se pleacă din Londra în alergare, având 24 de ore la dispoziţie pentru a ajunge la Dover. La Dover se aşteaptă momentul prielnic pentru înot (o zi, două, trei – în limita a 7 zile cât durează perioada propice de traversare). După ce se înoată Canalul, se merge cu bicicleta până la Paris.
De menţionat faptul că organizatorii A2A, PERMIT folosirea costumului de neopren. Pentru cei care nu ştiu, trebuie menţionat faptul că folosirea costumelor de neopren performante, păstrează pielea uscată, unii înotători poartă chiar şi câte un tricou pe sub ele, asigurând un şi mai bun confort termic. Pe lângă confortul termic, neoprenul asigura o flotabilitate sporită, viteza de deplasare mai mare, elimina efectul nociv al meduzelor etc.

Până în prezent, sunt 18 persoane care au terminat triatlonul Arc2Arc, aceştia primind atestarea organizatorilor acestei întreceri. Oricine termina în viitor acest triatlon îşi înscrie numele alături de cei 18 sportivi care au terminat deja, această probă. De menţionat faptul că atât CSA cât şi CS-PF, NU recunosc performanţa de a traversă Canalul, înot, cu costum de neopren, prin urmare NU certifica şi NU omologhează această “performanţă” iar numele sportivilor nu vor apărea niciodată în cartea publicată de către CSA.

Aşadar, comunitatea internaţională a înotătorilor nu recunosc performanţa de a traversă Canalul înot, în acest fel, şi asta pe bună dreptate! Nu poate fi comparată performanţa lui Webb, care a îndurat 21 de ore, temperaturi între 13 şi 18 grade Celsius, purtând doar un simplu slip, cu a unui triatlonist care se foloseşte de confortul termic asigurat de un costum de neopren al secolului 21, în valoare de mii de euro.

În ceea ce mă priveşte, eu nu mă mulţumesc cu jumătăţi de măsură! Aleg să traversez înot Canalul Mânecii cu CSA, cea mai veche organizaţie care guvernează înotul în Canal, cea mai exclusivista organizaţie care are cele mai dure reguli şi care veghează, prin observatorii ei, la respectarea acestor reguli.
Pentru a-mi înscrie numele alături de cei 1000 de bravi sportivi care au trecut Canalul, asemeni pionierilor traversării, în cartea atât de apreciată de către comunitatea înotătorilor, mă voi supune acestor reguli drastice. Doar aşa mă pot uita, în mod spiritual, în ochii înotătorilor din toate timpurile şi, doar aşa pot să le strâng mâna, tot în mod spiritual, în semn de admiraţie şi recunoaştere reciprocă.

Trăiască România!