11 ore de înot pentru Ana Rut ! Un pas înainte spre Franţa!

Început prost…

Noaptea au avut loc nişte desfăşurări de forţe ale naturii ieşite din comun! Rupere de nori, ploi torenţiale, cădere de grindină de dimensiuni şi forme deosebite.

Ţiglele de pe casă, în mare parte, au fost sparte. Luneta la maşină, spartă! Parbrizul n-a scăpat nici el, în 7-8 locuri crăpat bine, stă să cadă. Sentimentul nu este unul deloc plăcut. M-am încurajat singur; cât timp am două mâini, două picioare, rinichi şi toate cele la locul lor, nimic nu poate să fie iremediabil de grav.

Problema deplasării la Târgul Jiu…

În condiţiile date, nu prea mai îmi venea să plec cu maşina personală. Aşadar, am sunat 2-3 prieteni pentru a mă duce unul din ei. Răspunsul a fost groaznic! Erau şi ei în aceeaşi situaţie. În acest caz, nu mai era timp de pierdut. Am luat o folie de plastic, am lipit-o repede pentru a ţine loc de lunetă şi am plecat singur. Familia nu m-a mai putut urma în aceste condiţii “apocaliptice”.

Şocul Defileului Jiului…

Odată intrat pe defileu am fost şocat; Jiul era umflat, învolburat, agitat, galben precum fluviile din China. Deja eram îngrijorat; oare cum să înot într-o astfel de apă? Mergem cu viteză mare eram în criză de timp. Pe la jumătatea drumului, folia de plastic se desprinde de pe maşină şi, pentru prima dată în viaţă mă deplasez cu o maşină “decapotabilă”. La 8 fără 15 minute ajung pe faleză. Mă grăbesc! Nu doream să fac pe cineva să aştepte după mine. Odată ajuns acolo am constatat că sunt primul ajuns. Profit de momentul de respiro şi arunc termometrul în apă: 15 grade Celsius. Cer înnorat. Ştiam că va urma o zi cumplită pentru mine. Dar orice efort era justificat în dorinţa de a o ajuta pe Ana Rut.

Adunarea…

Apare şi George, tatăl Anei-Rut, bolnav şi el foarte grav. Urma o zi grea şi pentru el! Reprezentanţii presei apar şi ei, rând pe rând. Răspundem întrebărilor. Barca celor de la ISU Gorj se vedea cum vine pe lac.

Intrarea la apă…

Îmi fac încălzirea şi pregătirile într-un mod alert. Nu mai era timp de zăbavă. Totul era pregătit! Am sărit în lac. Abia după două ore am simţit cum organismul se aclimatizează bine la temperatura scăzută a apei. După două ore mai simţeam doar un disconfort psihic cu privire la temperatură.

Solidaritatea oamenilor…

În tot acest timp, puteam să observ cum oamenii se uitau miraţi cum înotăm. Acest fapt a atras atenţia asupra problemei Anei – Rut. Au început, rând pe rând, să facă donaţii în urna amenajată pentru această cauză. Eram bucuros să văd acest lucru, îmi dădea o forţă în plus pentru a suporta o temperatură a apei ce, inevitabil, conduce la hipotermie. După 7-8 ore de înot într-o apă rece, durerile musculare inerente unei astfel de sesiuni de înot, trec în umbră.

Apariţia Anei – Rut pe faleză…

Cum “Fluturaşul cu trei aripioare şi un singur picioruş” nu putea fi trezit atât de dimineaţă, a venit pe faleza împreună cu mama ei, Laura-Alexandra. Prezenţa ei… mărturia vie a veridicităţii acestui caz, i-au pus pe mulţi pe gânduri, iar mie mi-a dat noi forţe. Mie îmi place să-i spun “îngeraş”. E tare drăguţă!

Viitura, o nouă problemă…

Acele ape învolburate şi galbene ce le-am văzut de dimineaţa pe defileu, au ajuns la “porţile“ barajelor de pe Jiu. În mod controlat, au trebuit ca aceste ape să fie “eliberate” în locul în care eu înotam. Efectul resimţit în apă a fost unul nefast, în două direcţii; vizibilitate ZERO sub apă, înotăm în întuneric! Scăderea bruscă a temperaturii apei. Dacă până atunci apa era rece la cele 15 grade Celsius, acum a devenit foarte rece. Misiunea mea a devenit din ce în ce mai dificilă. Am luptat în aceste condiţii câteva ore bune. Am realizat, fără să vreau, ducerea la bun sfârşit a înfricoşătorului test, supranumit “testul de şase ore” (despre care voi povesti într-o postare viitoare).

Spre seară…

Tunetele se auzeau din ce în ce mai des. Furtunile se vedeau cum înconjoară Târgu Jiu din mai multe direcţii. A început să cadă şi o ploaie înceată, măruntă. Temperatura a început să scadă şi afară. Erau din ce în ce mai puţini oameni pe faleză. Vestea că s-a înecat un petroşănean în apele Jiului, la Lainici, ne-a marcat pe toţi cei prezenţi. Aşadar, după 11 ore de înot decidem să oprim această cursă.

Rezultatele acţiunii…

Încă nu intrasem în apă şi 520 lei erau deja donaţi în contul familiei. Mulţimea de oameni care a trecut pe faleza în această zi, a donat în mod direct în urnă, 1700 lei, un total de 2320 lei. Alte zeci de persoane au făcut fotografii contului în cere doreau, ulterior, să depună bani pentru micuţa Ana Rut. Acesta este: Ghinică Severus George, CEC Bank RO93CECECoo1946280610711 sau prin SMS la la 8828 cu textul Ana, şi 2 euro vor fi direcţionaţi către această cauză. Ana – Rut a mai făcut un pas important spre Franţa dar mai are nevoie de ajutorul nostru.

Se cuvin mulţumiri…

Echipei ISU Gorj pentru supravegherea excelenta atât din apă cât şi de pe uscat.

ISU

Mulţumesc…

Pro Tv, Antena 1, TVR 1, Tv Gorj, Tv Sud şi tuturor celorlanţi.

presa

Mulţumesc TUTUROR celor care aţi donat bani pentru Ana – Rut, fiind în mod concret alături de ea.

Să auzim numai de bine…